Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru șlep

ȘLEP, șlepuri, s. n. Navă (fără propulsie proprie) folosită pentru transportul mărfurilor pe fluvii, pe canale sau pe lacuri. – Din germ. Schlepp[kahn].
ȘLEP, șlepuri, s. n. Navă (fără propulsie proprie) folosită pentru transportul mărfurilor pe fluvii, pe canale sau pe lacuri. – Din germ. Schlepp[kahn].
ȘLEP, șlepuri, s. n. Navă care înaintează cu viteză mică, trasă de un remorcher și care servește la transportarea diferitelor materiale sau mărfuri. Remorcherele de sute de cai putere trec duduind din toate mașinile... În urma lor, un lung convoi de șlepuri, legate două cîte două. BOGZA, C. O. 405. Vechea canonieră «Alexandru cel Bun», c-un șlep la remorcă, ancorase de dimineață. BART, S. M. 71. Dunărea-și croiește matca drept, pare c-ar fi canalizată. Pe lîngă canal se mișcă încet șlepuri mari, încărcate cu lemn. VLAHUȚĂ, O. A. 408.
șlep s. n., pl. șlépuri
șlep s. n., pl. șlépuri
ȘLEP s. (MAR.) (rar) ceam, (prin Olt. și Munt.) șaică. (~ remorcat de o navă.)
ȘLEP s. v. coadă, trenă.
ȘLEP s. n. navă, cu sau fără propulsie, pentru transporturi de mărfuri pe ape interioare. (< germ. Schlepp/kahn/)
șlep (-puri), s. n. – Remorcă, barcaz care navighează la remorcă. Germ. Schlepp(dampfer) „remorcher” (Borcea 208), cf. oland. sloep și șalupă.
ȘLEP ~uri n. Navă, de obicei remorcată, folosită pentru transportarea marfurilor, mai ales pe apele interne. ~ fluvial.~-tanc șlep folosit la transportarea lichidelor. /<germ. Schlepp [Kahn]
șlep n. bastiment fără catarte, servind drept magazin flotant, încarcă mărfuri de transportat pe apă. [Nemț. SCHLEPP(KAHN)].
șlep n., pl. urĭ (d. germ. schlepp-[kahn], adică „luntre tîrîtă”, de unde și bg. šlep și rus. šlĭup, corvetă, și šlĭúpka, șalupă, care corespunde cu ol. sloep. V. șalupă). Bastiment de fer, lat, fără catarge, remorcat de vapoare și care servește la dus marĭ cantitățĭ de marfă. V. ceam.
ȘLEP s. (MAR.) (rar) ceam, (prin Olt. și Munt.) șaică. (~ remorcat de o navă.)
șlep s. v. COADĂ. TRENĂ.

șlep dex online | sinonim

șlep definitie

Intrare: șlep
șlep substantiv neutru