ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța o piele jupuită de resturile de carne pe care Ie mai are, înainte de a o pune la argăseală; a descărna.

șeruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 să șeruiáscă

șeruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeruiáscă

ȘERUÍ vb. v. descărna.

șeruí (-ésc, -ít), vb. – A picta, a reprezenta. Sl. šerovati „a colora” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. șeruitură, s. f. (pictură; portret), înv.

șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren.

A ȘERUÍ ~iésc tranz. (piei proaspat jupuite) A curăța de resturile de carne (înainte de a le pune la dubit). /cf. sl. šarovati

șeruí, șeruiésc, vb. IV (înv.) 1. a zugrăvi, a picta; a desena. 2. a înfățișa în scris.

șeruĭésc v. tr. (vsl. šerovatĭ, -rvĭon, a picta. V. șar 1). Vechĭ. (Cant. Dos.). Desemnez, zugrăvesc. – Și șir- (Cant.).

3) șiruĭésc v. tr. V. șeruĭesc.

ȘERUI vb. a cărnosi, a descărna, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.)