3 definiții pentru șchiopi
șchiopí, șchiopésc, vb. IV (reg.; despre ființe) a face să devină șchiop. scuĭp, a -
á v. intr. (vlat. côspire [cl. conspúere], pin met. scopire, prez. scupio, de unde vechiu scuip [ca roĭb din rŭbeus], a scuĭpi, azĭ a scuipa și
a șchiopi [Dos., ca schimb din *schiamb]. Cp. cu vfr. escopir, sp. escupir, pg. cuspir). Vest. Arunc saliva din gură: fumătoriĭ scuĭpă mult V. tr. Arunc din gură sau din gît: a scuĭpa flegmă. Murdăresc cu scuipat: a scuĭpa pardoseala. – Vechi și
scuĭpesc, șchĭopesc, șchĭuopesc, școpesc. Azĭ în est
stupesc (pop. stuchesc și stuchĭ, tu stuchĭ, el stuche, să stuche), rar
șchĭopesc; In Gorj.
eŭ scupiĭ (tu scúpiĭ, el scúpie, scupiém, scupiáțĭ, scúpie; a scupia), în Meh.
șchĭupesc, în Ban.
șchip (a șchipa).
2) șchĭopésc v. intr. V.
scuĭp. șchiopi dex online | sinonim
șchiopi definitie