Dicționare ale limbii române

29 definiții pentru șapte

ȘÁPTE num. card., s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. (Expr.) A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. (Expr.) Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) Șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șépte num. card.] – Lat. septem.
ȘÉPTE num. card. v. șapte.
ȘÁPTE num. card., s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. ◊ Expr. A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. ◊ Expr. Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șépte num. card.] – Lat. septem.
ȘÉPTE num. card. v. șapte.
ȘÁPTE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între șase și opt. Șapte și cu șapte fac patrusprezece. ◊ Expr. Bea (sau mănîncă) cît șapte = bea (sau mănîncă) foarte mult. A nu se da (sau a nu da pe cineva) pe șapte = a se considera (sau a considera pe cineva) cu însușiri deosebite, mai bun, mai capabil etc. decît mulți alții. ◊ (Adjectival) Cînd se scutură el la șapte ani o dată. CREANGĂ, P. 218. Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete. EMINESCU, O. I 83. (Expr.) A lua șapte piei de pe un om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua etc.) Pe terasa cazinoului la șapte... își căută un loc la o masă. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ Compus: șapte-degete = plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina tîrîtoare, cu frunze dințate și flori purpurii, care crește prin locuri mlăștinoase (Coniarum palustre). ◊ (Familiar, cu valoare de num. ord.) Și multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul șase sau șapte. DEȘLIU, G. 46. ♦ (Substantivat) a) Cifra care marchează acest număr. Scrie un șapte. b) Cartea de joc, zarul etc. marcate cu acest număr de puncte. Un șapte de treflă. – Variantă: (regional) șépte (SBIERA, P. 319, ALECSANDRI, T. I 446) num. card.
ȘÉPTE num. card. v. șapte.
șápte num.; 7/VII
șápte súte num.; 700/DCC
șápte num.
șápte súte num.
ȘÁPTE s. 1. (reg.) șeptar. (A luat un ~ la fizică.) 2. șeptar, (reg.) șeptacă, (fam.) șeptic. (Un ~ de treflă.)
șápte num. – Număr între șașe și opt. – Var. Mold. șepte. Mr. șapte, megl. șapti, istr. sǫpte. Lat. sĕptem (Pușcariu 1514; REW 7830), cf. vegl. sapto, it. sette, prov., cat. set, fr. sept, sp. siete, port. sete. – Der. șeptar, s. m. (carte de joc de șapte puncte); înșeptit, adj. (multiplicat cu șapte); șeptime, s. f. (a șaptea parte).
ȘÁPTE1 num. card. Șase plus unu. ~ cărți.~-degete plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze alungite, zimțate, și cu flori purpurii, care crește prin locuri umede. /<lat. septem
ȘÁPTE2 m. 1) Număr constând din șapte unități. Adunați ~ cu cinci.A bea (sau a manca) cât ~ a bea sau a mânca foarte mult. A nu se da pe ~ a se afla în plină putere (fizică sau intelectuală). 2) Cifra 7 sau VII. 3) Obiect marcat cu aceasta cifră. /<lat. septem
Macabei m. pl. familie iudee din care mai mulți membri s’au ilustrat în sec. II a. Cr.: IUDA MACABEU, recuceri Ierusalimul și peri în luptă (167-160); SIMON MACABEU, alungă pe Sirieni, făcu alianță cu Romanii și muri asasinat de ginerele său Ptolomeu (135). ║ (Cei șapte), numele a 7 frați martirizați sub Antioh Ephiphane (168). ║ numele a două cărți biblice în cari se relatează istoria Macabeilor.
Minuni ale Lumii (Cele șapte) f. pl. operele cele mai remarcabile ale antichității cari au excitat admirațiune mai mult decât celelalte, și anume: Piramidele Egiptului, Grădinile suspendate din Babilon, Farul din Alexandria, Jupiter Olimpianul de Phidias, Colosul dela Rhodos, Mormântul lui Mausol și Templul Dianei din Ephez.
șapte num. număr ce vine imediat după șase. [Mold. Tr. șepte = lat. SEPTEM].
șepte num. Mold. Tr. V. șapte.
șápte num. cardinal (lat. sĕptem, vgr. ῾eptá, scr. saptan, got. sibun, germ. sieben; it. sette, pv. cat. set, fr. sept, sp. siete, pg. sete). Vest. Șase plus unu: săptămîna are șapte zile. S. m. Număru saŭ cifra 7: un 7, doĭ 7 saŭ doĭ de 7. – În est lit. șepte, pop. șăptĭ.
șépte, V. șapte.
ȘAPTE s. 1. (reg.) șeptar. (A luat un ~ la fizică.) 2. șeptar, (reg.) șeptacă, (fam.) septic. (Un ~ de treflă.)
RĂZBOIUL DE 7 ANI (1756-1763), război purtat între Marea Britanie, Prusia și Portugalia, pe de o parte, și Franța, Austria, Rusia, Suedia, Saxonia și Spania, pe de altă parte. A izbucnit ca urmare a ascuțirii luptei dintre Anglia și Franța pentru colonii și a înăspririi antagonismelor dintre Prusia, pe de o parte, și Franța, Austria și Rusia, pe de altă parte. Războiul s-a purtat, în Apus, pe mare și în coloniile din America de Nord, între Franța și Marea Britanie, iar în centrul Europei între armatele coalizate ale Franței, Austriei și Rusiei împotriva Prusiei. Războiul s-a încheiat în 1763 prin păcile de la Paris (între Franța și Anglia) și de la Hubertusburg (între Prusia, Austria și Rusia, care-și schimbase, în ultimul an la războiului, atitudinea față de Prusia). În urma acestui război a slăbit considerabil puterea colonială și comercială a Franței, a început supremația maritimă a Marii Britanii, iar Prusia și-a consolidat preponderența în rândul statelor germane.
a avea șapte vieți expr. a scăpa viu și nevătămat din multe situații critice
a da șapte degete și-o fugă bună expr. a fura din buzunare.
a mânca cât doi / cât șapte / cât zece expr. a mânca foarte mult.
a nu avea cei șapte ani de acasă expr. a fi prost crescut
a sta cu fundul în două / șapte luntri expr. 1. a fi oportunist. 2. a nu ști ce vrea.
a umbla pe șapte cărări expr. a fi beat.
șapte ochi expr. șeptar, carte de joc marcată cu numărul șapte.

șapte dex online | sinonim

șapte definitie

Intrare: șapte
șapte numeral cardinal substantiv neutru (numai) singular
șepte numeral cardinal substantiv neutru (numai) singular
șăpti numeral cardinal substantiv neutru (numai) singular