ȘAMÓT s. n. v. șamotă.

ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

ȘAMÓT s. n. v. șamotă.

ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

ȘAMÓT s. n. v. șamotă.

ȘAMÓTĂ s. f. Argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; cărămidă refractară preparată din astfel de argilă. – Variantă: șamót s. n.

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte

șamótă s. f., pl. șamóte

ȘAMÓT s.n. v. șamotă.

ȘAMÓTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte].

ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)

ȘAMÓTĂ ~e f. 1) Material obținut din argilă arsă și măcinată, din care se fabrică produse refractare. Mortar de ~. 2) Cărămidă sau placă făcută dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte