ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurít, -ă adj.] – V. învălura.

ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurít, -ă adj.] – V. învălura.

ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă întocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, frămîntat. Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridicături de același nivel, cu încrețituri, cutat. Regiunea învălurată a dealurilor. – Variante: învălurít, -ă, vălurát, -ă (MACEDONSKI, O. III 21), vălurít, -ă (DUMITRIU, V. L. 112) adj.

ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

VĂLURÁT, -Ă adj. v. învălurat.

VĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

învălurát adj. m., pl. învăluráți; f. sg. învălurátă, pl. învăluráte

ÎNVĂLURÁT adj. 1. v. unduios. 2. v. accidentat.

ÎNVĂLURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNVĂLURA și A SE ÎNVĂLURA. 2) (despre relief) Care are multe ridicături, asemănătoare valurilor. /v. a (se) învălura

învălurat a. agitat (de valuri).

ÎNVĂLURAT adj. 1. unduios, vălurat, văluros. (O apă ~.) 2. (GEOGR.) accidentat, neregulat, (înv. și reg.) săpat. (Teren ~.)