Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru învălmășit

ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.
ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășát, -ă adj.] – V. învălmăși.
ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.
ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășát, -ă adj.] – V. învălmăși.
ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.
ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Amestecat, aruncat de-a valma, în neorînduială, în dezordine; îngrămădit, îmbulzit. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. ♦ (Despre obiecte) Dezordonat, răvășit. Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. 2. Fig. (Despre oameni, p. ext. despre gînduri, minte) Zăpăcit, tulburat, buimăcit, încurcat, dezorientat, confuz. Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ (Adverbial) Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. – Variante: învălmășát, -ă (SADOVEANU, O. VI 29, ODOBESCU, S. II 6), vălmășít, -ă (BENIUC, V. 79, MACEDONSKI, O. III 48) adj.[1]
VĂLMĂȘÍT, -Ă adj. v. învălmășit.
învălmășít adj. m., pl. învălmășíți; f. sg. învălmășítă, pl. învălmășíte
învălmășit a. foarte confuz: mintea ’mi arde ’nvălmășită.
învălmășít, -ă adj. Amestecat în grămadă. – Și vălm-

învălmășit dex online | sinonim

învălmășit definitie

Intrare: învălmășit
învălmășat adjectiv
vălmășit adjectiv
învălmășit adjectiv