7 definiții pentru întregire
ÎNTREGÍRE, întregiri,
s. f. Acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei. –
V. întregi. ÎNTREGÍRE, întregiri,
s. f. Acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei. –
V. întregi. ÎNTREGÍRE, întregiri,
s. f. Acțiunea de
a întregi; completare. Întregirea unei sume.
întregíre s. f.,
g.-d. art. întregírii;
pl. întregíri
întregíre s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri ÎNTREGÍRE s. 1. v. completare. 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. v. reconstituire. ÎNTREGIRE s. 1. completare, împlinire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. recompunere, reconstituire, refacere, (rar) reconstituție. (~ părților unui animal fosil.) întregire dex online | sinonim
întregire definitie
Intrare: întregire
întregire substantiv feminin