Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru întregire

ÎNTREGÍRE, întregiri, s. f. Acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei. – V. întregi.
ÎNTREGÍRE, întregiri, s. f. Acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei. – V. întregi.
ÎNTREGÍRE, întregiri, s. f. Acțiunea de a întregi; completare. Întregirea unei sume.
întregíre s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri
întregíre s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri
ÎNTREGÍRE s. 1. v. completare. 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. v. reconstituire.
ÎNTREGIRE s. 1. completare, împlinire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. recompunere, reconstituire, refacere, (rar) reconstituție. (~ părților unui animal fosil.)

întregire dex online | sinonim

întregire definitie

Intrare: întregire
întregire substantiv feminin