Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru întonat

INTONÁ, intonez, vb. I. Tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [Var.: (pop.) întoná vb. I] – Din it. intonare.
ÎNTONÁ vb. IV v. intona.
intoná vb., ind. prez. 1 sg. intonéz, 3 sg. și pl. intoneáză[1]
INTONÁ vb. 1. v. cânta. 2. a modula. (~ cuvintele.)[1]
INTONÁ vb. I. tr. 1. A cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. A rosti, a spune (un cuvânt, o propoziție etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez și intón, var. întona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner].
ÎNTONÁ vb. I. v. intona.
A INTONÁ ~éz tranz. 1) (piese muzicale) A începe indicând tonul melodiei. 2) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona; a murmura. 3) (compoziții muzicale) A interpreta în mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner[1]

întonat dex online | sinonim

întonat definitie

Intrare: întonat
întonat participiu