ÎNMULȚÍT, -Ă, înmulțiți, -te, adj. Sporit, mărit⁴ (numeric sau cantitativ). – V. înmulți.

ÎNMULȚÍT, -Ă, înmulțiți, -te, adj. Sporit, mărit⁴ (numeric sau cantitativ). – V. înmulți.

ÎNMULȚÍT, -Ă, înmulțiți, -te, adj. Sporit, mărit. În pulberea lunii cîntecul se înălța înmulțit parcă. SADOVEANU, O. VI 331.

*de-nmulțít v. de înmulțít

înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural.