ÎNJGHEBÁ, înjghéb, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghebez] – În + jgheab.

ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghéb] – În + jgheab.

ÎNJGHEBÁ, înjghéb și înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva improvizînd din elemente întîmplătoare; a încropi. Acum se vedea că înjgheabă pereții laterali ai unei cutii. C. PETRESCU, Î. II 182. S-a hotărît să o lase în plata domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. REBREANU, R. I 150. Moșul aduse cîteva scînduri și înjghebă un pat. DUNĂREANU, CH. 27. Mai pe urmă și-a înjghebat și o căsuță. CREANGĂ, P. 139. ◊ Refl. Din loc în loc se înjghebau grupuri. GALAN, Z. R. 158. ♦ A constitui, a forma, a întemeia: S-a însurat și și-a înjghebat familie, cu nevastă, cu copii. STANCU, D. 47. ♦ (Cu privire la bani, la avere) A strînge, a aduna. Am să înjgheb și eu în vremea asta ceva bani. SADOVEANU, O. I 170.

!înjghebá (a ~) vb., ind. prez. 3 înjgheábă/înjghebeáză

înjghebá vb., ind. prez. 1 sg. înjghebéz/înjghéb, 3 sg. și pl. înjghebeáză/înjgheábă

ÎNJGHEBÁ vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)

A ÎNJGHEBÁ ~éz tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a sclipui; a închipui; a înfiripa; a improviza. 2) (averi) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a sclipui. 3) A forma treptat. ~ o gospodărie. ~ un colectiv. [Sil. în-jge-; Și înjgheb] /în + jgheab

înjghiebà v. 1. a uni laolaltă, a împreuna; 2. a strânge cu încetul: a înjghiebat un mic capital; 3. a forma treptat, a construi: și-a înjghiebat și o căsuță CR.; 4. fig. a se organiza. [Lit. a duce apa jghiabului la roata morii spre a o pune în mișcare, de unde noțiunea de a concentra: e o metaforă luată din tehnica morilor].

înjghéb și -éz, a -á v. tr. (d. jgheab. – Înjgheabă, să înjghebe). Unesc la capete, încheĭ: a înjgheba bine bucățile uneĭ mese. Fig. Formez, adun, încropesc, organizez încet-încet: a-țĭ înjgheba o căsuță, o avere; a înjgheba o societate. V. refl. Mă întăresc, mă înțolesc: după multă muncă, s’a înjghebat și el. – Rar în est și înjghebăluĭesc¹. V. încherb.^[1]

ÎNJGHEBA vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)