ÎNGRĂDÍT, -Ă, îngrădiți, -te, adj. 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola. ♦ Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acțiune; stăvilit. – V. îngrădi.

ÎNGRĂDÍT, -Ă, îngrădiți, -te, adj. 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola. ♦ Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acțiune; stăvilit. – V. îngrădi.

ÎNGRĂDÍT adj. v. împrejmuit.

Îngrădit ≠ dezgrădit

îngrădit a. 1. ocolit de un gard: grădină îngrădită; 2. fig. ocrotit: îngrădiți de lege EM.

îngrădít, -ă adj. Înconjurat cu gard: casă îngrădită. Fig. Apărat, protejat: popor îngrădit de legĭ. Înfrînat, oprit: pretențiunĭ îngrădite.

ÎNGRĂDIT adj. împrejmuit, închis. (Un teren ~.)