11 definiții pentru îngemăna
ÎNGEMĂNÁ, îngemănez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [
Prez. ind. și: îngémăn] –
Lat. ingeminare. ÎNGEMĂNÁ, îngemănez și îngémăn,
vb. I.
Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.
!îngemăná (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. îngemănéz, 2
sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză;
conj. prez. 3 să îngemănéze
îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].
ÎNGEMĂNÁ vb. tr.,
refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)
A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].
ÎNGEMĂNA vb. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?) îngemăna dex online | sinonim
îngemăna definitie
Intrare: îngemăna (1 -măn)
îngemăna 1 -măn verb grupa I conjugarea I