ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez și îngémăn, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.

!îngemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz, 2 sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză; conj. prez. 3 să îngemănéze

îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene

ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina.

ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].

ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)

A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].

ÎNGEMĂNA vb. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?)