ÎNFĂȘURÁRE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblele de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura.

ÎNFĂȘURÁRE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura.

ÎNFĂȘURÁRE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura; bobinaj. Înfășurarea aței pe ghem. ♦ (Concretizat) Ansamblu de spire conductoare care fac parte dintr-un circuit elastic al unui aparat sau instrument electric sau al unei mașini electrice.

înfășuráre s. f., g.-d. art. înfășurắrii; pl. înfășurắri

înfășuráre s. f., g.-d. art. înfășurării; pl. înfășurări

ÎNFĂȘURÁRE s. 1. depănare. (~ a firului pe mosor.) 2. v. încolăcire. 3. v. încingere. 4. v. învelire. 5. (FIZ.) înfășurare electrică = bobinaj.

ÎNFĂȘURARE s. 1. depănare. (~ a firului pe mosor.) 2. încolăcire, invălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ unui obiect flexibil în jurul...) 3. încingere, încins, înfășurat, strîngere, strîns. (~ brîului în talie.) 4. acoperire, învelire, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.)