8 definiții pentru încondeiat
ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -e,
adj. 1. (Despre ouăle de Paște, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦
Fig. (
Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul).
2. Defăimat, calomniat. –
V. încondeia. ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -e,
adj. 1. (Despre ouăle de Paști, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦
Fig. (
Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul).
2. Defăimat, calomniat. –
V. încondeia. ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -te,
adj. Împodobit cu desene (făcute cu condeiul); (despre gene, sprîncene) înnegrit cu cosmetice. O casă albă ca laptele, cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Ou de rață-ncondeiat. PĂSCULESCU, L. P. 38. Geni (= gene), sprîncene-ncondeiate. TEODORESCU, P. P. 87. ◊
Fig. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui, încondeiat cu sprîncene codate și cu ochi mari ca migdalele, umezi și negri. SADOVEANU, B. 261.
ÎNCONDEIÁT adj. (reg.) împistrit. (Ouă ~.) ÎNCONDEIÁT adj., s. v. bârfit, calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit. încondeiat a.
1. desenat cu condeiul: sprâncene încondeiate;
2. fig. discreditat. ║ n. acțiunea de a încondeia: încondeiatul ouălor de Paști.
ÎNCONDEIAT adj. (reg.) împistrit. (Ouă ~.) încondeiat adj., s. v. BÎRFIT. CALOMNIAT. DEFĂIMAT. DENIGRAT. DISCREDITAT. PONEGRIT. încondeiat dex online | sinonim
încondeiat definitie
Intrare: încondeiat (adj.)
încondeiat 1 adj. adjectiv