ÎNCHINĂTOÁRE, închinători, s. f. (Popular) Faptul de a se închina. Numele-ți l-am auzit La biserică pomenit, Că m-am dus la-nchinătoare În zile de sărbătoare. TEODORESCU, P. P. 502.

ÎNCHINĂTOÁRE, închinători, s. f. (Pop.) Faptul de a se închina (1).