ÎNCETINÍRE, încetiniri, s. f. Acțiunea de a încetini și rezultatul ei; potolire, domolire. – V. încetini.

ÎNCETINÍRE, încetiniri, s. f. Acțiunea de a încetini și rezultatul ei; potolire, domolire. – V. încetini.

ÎNCETINÍRE s. f. Acțiunea de a încetini și rezultatul ei; micșorare (a vitezei etc.), potolire, domolire. Încetinirea pulsului.

încetiníre s. f., g.-d. art. încetinírii; pl. încetiníri

încetiníre s.f., g.-d. art. încetinírii; pl. încetiníri

ÎNCETINÍRE s. 1. micșorare, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 2. v. domolire. 3. amânare, întârziere. (~ producerii unui fenomen.)

Încetinire ≠ accelerare

ÎNCETINIRE s. 1. micșorare, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 2. domolire, potolire. (~ fugii cuiva.) 3. amînare, întîrziere. (~ producerii unui fenomen.)