ÎNARMÁRE, înarmări, s. f. Acțiunea de a (se) înarma. – V. înarma.

ÎNARMÁRE, înarmări, s. f. Acțiunea de a (se) înarma. – V. înarma.

ÎNARMÁRE, înarmări, s. f. Acțiunea de a (se) înarma. Cursa înarmărilor înseamnă crucișătoare în loc de școli, fortărețe zburătoare în loc de locuințe, înseamnă betonul bazelor militare în locul cîmpiilor înflorite. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727. Ne făcusem o datorie din combaterea înarmărilor. ARGHEZI, P. T. 68.

!înarmáre (î-nar-/în-ar-) s. f., g.-d. art. înarmắrii; pl. înarmắri

înarmáre s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înarmării; pl. înarmări

Înarmare ≠ dezarmare