ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt.

ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt.

ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a înviora. Să împrospătăm ghiolul, și truda n-ar fi zadarnică. DAVIDOGLU, O. 30. Badea Vasile și caii își împrospătaseră forțele. IBRĂILEANU, A. 127. ◊ Refl. Aerul se împrospătase.

împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză

împrospătá vb., ind. prez. 1 sg. împrospătéz, 3 sg. și pl. împrospăteáză

ÎMPROSPĂTÁ vb. 1. a primeni, a purifica, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a (se) reînnoi. (A ~ apa din cană.) 3. v. înviora.

A ÎMPROSPĂTÁ ~éz tranz. A face să devină proaspăt. ~ aerul din cameră. [Sil. îm-pros-] /în + proaspăt

împrospătà v. 1. a face proaspăt, a reînnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte.

împrospătéz v. tr. Fac proaspăt, schimb: a împrospăta apa într’un vas. Întăresc, odihnesc: a împrospăta puterile. Fig. Aduc ĭar aminte: îmĭ împrospătez în minte o lecțiune.

*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez.

ÎMPROSPĂTA vb. 1. a primeni, a purifica, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a (se) reînnoi. (A ~ apa din cană.) 3. a (se) înviora. (Florile s-au ~.)