ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli.

ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli.

ÎMPOTMOLÍRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înglodare, înnămolire.

împotmolíre s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri

împotmolíre s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri

ÎMPOTMOLÍRE s. înglodare, înnămolire, nămolire. (~ unei căruțe în drum.)

ÎMPOTMOLIRE s. înglodare, înnămolire. (~ unei căruțe în drum.)