ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge.

ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge.

ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. Împingere și luptă a istoriei oamenilor. EMINESCU, N. 106. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia.

împíngere s. f., g.-d. art. împíngerii; pl. împíngeri

împíngere s. f., g.-d. art. împíngerii; pl. împíngeri

ÎMPÍNGERE s. v. îmbrâncire, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.

ÎMPINGERE s. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, îmbrîncitură, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.