ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Îmbibare, impregnare a unui cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția.

îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri

îmbălsămáre s, f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări

ÎMBĂLSĂMÁRE s. v. înmiresmare.

ÎMBĂLSĂMARE s. înmiresmare, parfumare, (pop.) miresmare.