Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru îmbujorare

ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Faptul de a se îmbujora.
ÎMBUJORÁRE s. 1. împurpurare, înroșire, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) împurpurare, roșeală, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)
ÎMBUJORARE s. 1. împurpurare, înroșire, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) împurpurare, roșeală, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)

îmbujorare dex online | sinonim

îmbujorare definitie

Intrare: îmbujorare
îmbujorare substantiv feminin
Creare CV Creare CV