ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna.

ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna.

ÎMBUFNÁRE s. f. Acțiunea de a se îmbufna; supărare.

îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii

îmbufnáre s. f., g.-d. art. îmbufnării, pl. îmbufnări

ÎMBUFNÁRE s. v. bosumflare.

ÎMBUFNÁRE s. v. supărare.

ÎMBUFNARE s. bosumflare, (pop. și fam.) țîfnă, (reg.) drîmboiere, (Olt. și Ban.) îmbonțare. (Stare de ~ a cuiva.)

îmbufnare s. v. SUPĂRARE.