Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru îmbrâncire

ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci.
ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci.
îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri
îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri
ÎMBRÂNCÍRE s. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.
ÎMBRÎNCIRE s. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.

îmbrâncire dex online | sinonim

îmbrâncire definitie

Intrare: îmbrâncire
îmbrâncire substantiv feminin
Creare CV Creare CV