7 definiții pentru îmblătire
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a îmblăti; îmblătit. –
V. îmblăti. ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. Acțiunea de
a îmblăti; îmblătit. –
V. îmblăti. ÎMBLĂTÍRE s. f. Acțiunea de
a îmblăti. îmblătíre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri îmblătíre s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri ÎMBLĂTÍRE s. v. îmblătit. ÎMBLĂTIRE s. îmblătit. (~ cerealelor.) îmblătire dex online | sinonim
îmblătire definitie
Intrare: îmblătire
îmblătire substantiv feminin