Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru îmblătire

ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti.
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti.
ÎMBLĂTÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăti.
îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
îmblătíre s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
ÎMBLĂTÍRE s. v. îmblătit.
ÎMBLĂTIRE s. îmblătit. (~ cerealelor.)

îmblătire dex online | sinonim

îmblătire definitie

Intrare: îmblătire
îmblătire substantiv feminin