ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

zătoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zătoneáscă

A ZĂTONÍ ~ésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăton; a zăgăzui; a îndigui; a stăvili. /Din zăton

A SE ZĂTONÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre pești) A se aduna într-un zăton. /Din zăton