Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru zugrav

ZUGR├üV, zugravi, s. m. 1. Lucr─âtor specializat ├«n zugr─âvit1. 2. (├Änv.) Pictor (de biserici). [Acc. ╚Öi: z├║grav] ÔÇô Din ngr. zoghr├íphos.
ZUGR├üV, zugravi, s. m. 1. Lucr─âtor specializat ├«n zugr─âvit1. 2. (├Änv.) Pictor (de biserici). [Acc. ╚Öi: z├║grav] ÔÇô Din ngr. zoghr├íphos.
ZOGRÁF s. m. zugrav.
ZUGR├üV, zugravi, s. m. 1. Lucr─âtor specializat ├«n executarea lucr─ârilor de zugr─âveal─â. S─â-mi spui c├«nd vrei s─â p─âr─âse╚Öti locuin╚Ťa, s─â trimit zugravi. DEMETRIUS, C. 56. 2. (├Änvechit) Pictor (├«n special de biserici). Palamon era c├«nt─âre╚Ť, iar Gratie zugrav. GALACTION, O. I 212. Un zugrav vene╚Ťian n-ar a╚Öterne pe p├«nz─â un chip mai dulce. DELAVRANCEA, O. II 101. La un zugrav foarte vestit, merg├«nd din ├«nt├«mplare, Portretul meu ├«l comandai. ALEXANDRESCU, P. 170. ÔÇô Accentuat ╚Öi: (Mold.) z├║grav. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) zogr├íf (╚ÜICHINDEAL, F. 115) s. m.
ZUGR├üV, zugravi, s. m. 1. Lucr─âtor specializat ├«n executarea lucr─ârilor de zugr─âveal─â. 2. (├Änv.) Pictor (de biserici). ÔÇô Ngr. zographos.
zugráv (zu-grav) s. m., pl. zugrávi
zugráv s. m. (sil. -grav), pl. zugrávi
zugráv s. m. (sil. -grav), pl. zugrávi
ZUGRÁV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)
ZUGRÁV s. v. pictor.
ZOGRÁF s. m. (Var., înv.) Zugrav. [def. și DLRLC]
ZUGRÁF s. m. (Var., înv.) Zugrav.
zugr├ív (-vi), s. m. ÔÇô 1. Pictor. ÔÇô 2. Lucr─âtor care acoper─â pere╚Ťii cu o solu╚Ťie colorat─â. ÔÇô Var. ├«nv. zugraf, zograf. Mr. zugraf. Mgr. ╬¤ë╬│¤ü╬Ȥć╬┐¤é (Murnu 60; B─ârbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 58), cf. sl. zograf┼ş, alb. zograf. ÔÇô Der. zugr─âvi, vb. (a picta; a reprezenta, a descrie; refl., a se imprima, a se tip─âri), din mgr. ╬¤ë╬│¤ü╬▒¤ć╬»╬¤ë; zugr─âveal─â, s. f. (pictur─â; zugr─âvire); zugr─âvie (var. zugr─âvitur─â), s. f. (├«nv., pictur─â), din ngr. ╬¤ë╬│¤ü╬▒¤ć╬»╬▒
ZUGR├üV ~i m. 1) Muncitor specializat ├«n opera╚Ťii de zugr─âveal─â. 2) ├«nv. Pictor care zugr─âvea pere╚Ťii bisericilor. /<ngr. zoghr├íphos
zugrav m. pictor, în special de edificii. [Gr. mod. ZOGRÁPHOS, pictor (după natură)].
zograf-, V. zugrav-.
zugr├ív (vest) ╚Öi z├║grav (est) m. (ngr. zogr├ífos, vgr. -├íphos, d. z├│on, animal, ╚Öi gr├ípho; scri┼ş; vsl. zugraf┼ş. V. agiograf ╚Öi caligraf). Pictor de o treapt─â ma─ş joas─â ╚Öi chear v─âpsitor: zugrav de biseric─ş, de firme, de od─â─ş. L. V. ╚Öi -├íf ╚Öi zogr├íf.
zugrav s. v. PICTOR.
ZUGRAV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)
RADU ZUGRAVUL (1740-1802), zugrav de biserici, iconar ╚Öi copist de manuscrise. Reprezint─â ultima etap─â a picturii medievale din ╚Üara Rom├óneasc─â (frescele bisericilor din Gura V─âii, Br─âdet ╚Öi Cornetu). Autorul unui ÔÇ×Caiet de modeleÔÇŁ pentru zugravii de biserici.
Radu Zugravul (1740-1802), zugrav din ╚Üara rom├óneasc─â, fiul lui Mihai din T├órgovi╚Öte. A participat la pictarea mai multor biserici (Br─âdet, Cerne╚Ťi, Gura V─âii-Bogd─âne╚Öti, H─âlmagiu etc.), precum ╚Öi a Bis. domne╚Öti de la Curtea de Arge╚Ö, unde a realizat ciclul sf. Filofteia. Caietul s─âu de modele, ├«ntocmit dup─â vechile picturi ale sec. 14, a fost folosit de zugravi p├ón─â c─âtre 1870.

Zugrav dex online | sinonim

Zugrav definitie

Intrare: zugrav
zograf substantiv masculin admite vocativul
zugraf substantiv masculin admite vocativul
zugrav substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: zu-grav