zgrunțuros definitie

11 definiții pentru zgrunțuros

ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os.
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțur + suf. -os.
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. 1. Grunzuros. Frunzele, ciorchinele, pămîntul zgrunțuros și fărîmițat. DUMITRIU, N. 249. Între cei aoi pereți de piatră, abia depărtați unul de altul, cărbunele se zărește la lumina lămpilor, negru, zgrunțuros, strălucitor pe alocuri, o simplă fâșie strivită în masa enormă a muntelui. BOGZA, V. J. 150. ◊ Fig. Umblu fără să pot îndoi picioarele, căci pulpele au ceva zgrunțuros și zdruncinat în ele. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. 2. Fig. (Despre voce) Strident, aspru. Glasul lui Trifon Guju, zgrunțuros și ursuz, se înălță peste șovăirile țăranilor. REBREANU, R. I 319.
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Grunzuros. – Din zgrunțur + suf. -os.
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. sg. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
ZGRUNȚURÓS adj. 1. aspru, scorțos. (O suprafață ~oasă.) 2. v. granulos. (Cu aspect ~.)
ZGRUNȚURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. GRUNZUROS. /zgrunțur + suf. ~os
grunțurós și zgrunțurós, -oásă adj. (d. grunț, zgrunț). Mold. ș. a. Plin de zgrunțurĭ, zdrobunțos: cafea zgrunțuroasă (răŭ măcinată), sare zgrunțuroasă (pisată mare), drum zgrunțuros (aspru, nu neted). – Și gronțoros, zgronțoros și gronțuros, glonțuros, zgronțuros; și grunzuros, grunzăros; și (vest) grunjos, grunzos, grunjuros. În Serbia grănțuros. În nord și zgremțuros. V. gloduros, hopuros și gropilat.
zgronțurós și zgrunț-, V. grunț-.
ZGRUNȚUROS adj. 1. aspru, scorțos, (rar) grunzuros, zgrunțuit, (livr.) rugos. (O suprafață ~.) 2. granulos, grunjos, grunzuros, (livr.) rugos, (pop.) zgrunțos, zgrunțuit. (Cu aspect ~.)

zgrunțuros dex

Intrare: zgrunțuros
zgrunțuros adjectiv
zgronțuros adjectiv
zgronțoros adjectiv
zgremțuros adjectiv