Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru zdruncin

ZDRÚNCEN s. n. v. zdruncin.
ZDR├ÜNCIN s. n. (Pop.) 1. Zdruncin─âtur─â. ÔÖŽ Fig. Efort, str─âdanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, fr─âm├óntare. [Var.: zdr├║ncen s. n.] ÔÇô Din zdruncina (derivat regresiv).
ZDRÚNCEN s. n. v. zdruncin.
ZDR├ÜNCIN s. n. 1. Zdruncin─âtur─â. ÔÖŽ Fig. Efort, str─âdanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, fr─âm├óntare. [Var.: zdr├║ncen s. n.] ÔÇô Din zdruncina (derivat regresiv).
ZDRÚNCEN s. n. v. zdruncin.
ZDR├ÜNCIN s. n. 1. Faptul de a se zdruncina; cl─âtinare, zdruncin─âtur─â, zdruncinare. Duduca B─âla╚Öa... nu sim╚Ťea dec├«t zdruncinul calului ce o s─âlta cu necontenire pe ╚Öa. GANE, la TDRG. 2. Fig. Tulburare, zbucium; zguduire. Este semn de r─âzboi ├«ntre riga le╚Öilor ╚Öi spurcatul Mehmet-sidian... Mare zdruncin va fi deci pentru cre╚Ötin─âtate. SADOVEANU, F. J. 96. ╚śi-a crezut rostul sf├ór╚Öit, via╚Ťa ├«ncheiat─â ╚Öi traiul prea temeinic hot─âr├«t, ca s─â mai sufere de zdruncin ori de pl├«ns. POPA, V. 288. D─âduse dou─â falimente, dar nu a╚Öa de mari dup─â cum se zicea: tot s─â-i fi r─âmas... din at├«ta zdruncin, zece mii de lire turce╚Öti. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 66. Tot a╚Öa merg├«nd ei... cu mare greutate ╚Öi zdruncin, au trecut peste nenum─ârate ╚Ť─âri ╚Öi m─âri. CREANG─é, P. 94. ÔÇô Variant─â: zdr├║ncen (CREANG─é, A. 107) s. n.,
ZDRÚNCEN s. n. v. zdruncin.
ZDR├ÜNCIN s. n. 1. Zdruncin─âtur─â. ÔÖŽ Fig. Efort. 2. Fig. Tulburare, zbucium, zguduire. [Var.: zdr├║ncen s. n.] ÔÇô Postverbal al lui zdruncina.
zdr├║ncin (pop.) s. n.
zdr├║ncin s. n.
ZDR├ÜNCIN s. v. cl─âtinare, cl─âtinat, cl─âtin─âtur─â, hurducare, hurducat, hurduc─âtur─â, scuturare, scuturat, scutur─âtur─â, zdruncinare, zdruncinat, zdruncin─âtur─â, zg├ól╚Ť├óial─â, zg├ól╚Ť├óire, zg├ól╚Ť├óit, zg├ól╚Ť├óitur─â, zguduial─â, zguduire, zguduit, zguduitur─â.
ZDR├ÜNCIN ~uri n. 1) v. ZDRUNCIN─éTUR─é. 2) fig. Efort (fizic sau intelectual) pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; silin╚Ť─â; str─âduin╚Ť─â; s├órguin╚Ť─â. /v. a zdruncina
sdruncin n. 1. săltat des: sdruncinul calului; 2. fig. turburare, agitare: cu mare greutate și sdruncin CR. [Abstras din sdruncinà].
1) zdr├║ncin n., pl. ur─ş (d. a zdruncina). Ac╚Ťiunea de a zdruncina: m─â doare capu de at├«ta zdruncin ├«n c─âru╚Ťa asta. Fig. Deranjament, zbuc─şum, turburare: e mare zdruncin s─â te mu╚Ť─ş din cas─â. ÔÇô ├Än Mold. ╚Öi struncin.
zdruncin s. v. CLĂTINARE. CLĂTINAT. CLĂTINĂTURĂ. HURDUCARE. HURDUCAT. HURDUCĂTURĂ. SCUTURARE. SCUTURAT. SCUTURĂTURĂ. ZDRUNCINARE. ZDRUNCINAT. ZDRUNCINĂTURĂ. ZGÎLȚÎIALĂ. ZGÎLȚÎIRE. ZGÎLȚÎIT. ZGÎLȚÎITURĂ. ZGUDUIALĂ. ZGUDUIRE. ZGUDUIT. ZGUDUITURĂ.

Zdruncin dex online | sinonim

Zdruncin definitie

Intrare: zdruncin
zdruncin substantiv neutru (numai) singular
zdruncen substantiv neutru (numai) singular