ZBÂRNĂÍ vb. IV v. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -ăi.

ZBÂRNĂÍ vb. IV v. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -âi.

ZBÂRNĂÍ v. IV v. zbîrnîi.

ZBÎRNÎÍ, pers. 3 zbîrnîie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul caracteristic «zbîrn»; a bîzîi, a zumzăi; a zbîrîi. Se putea auzi musca zbîrnîind, atita liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 144. Se duce la butonul soneriei, pe care-l apasă. Soneria zbîrnîie lung. CARAGIALE, M. 151. Zbîrnîie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vînt. ALECSANDRI, P. I 34. ◊ Fig. O duseră ei cît o duseră, pînă ce dragostea lor începu să zbîrnîie pe la urechile sătenilor. La HEM 1628. Nu știu ce coardă misterioasă a inimei zbîrnîie la acea sălbatică armonie! ODOBESCU, S. III 42. ◊ Expr. (Rar) A-i zbîrnîi cuiva a ceva = a-i fi cuiva gîndul la ceva, a-i arde cuiva de ceva. Era și el flăcău de joc acu, și-i zbîrnîia a fete. ȘEZ. XXI 55. ♦ A scoate sunete neplăcute. Pe sub candida veselie a melodiei, zbîrnîie un acompaniament surd. ODOBESCU, S. III 100. ◊ Tranz. Zbîrnîie toți, din dible sparte, Un cîntec vechi și nesărat. VLAHUȚĂ, P. 54. 3. (Despre vînt) A șuiera, a vîjîi. În inima lui a început să zbîrnîie o coadă de vînt cîinos, care a sunat tare și amar, asemeni vîntului iernii într-o casă părăginită. POPA, V. 330. 4. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea, murmurînd; a bombăni, a cîrti. Cam zbîrnîie fata, ginere, dar am s-o înduplec eu, că nu părintele face după voia feciorilor, ci feciorii se dau după voia părinților. PAMFILE, CER. 48. – Variantă: zbîrnăí (BARANGA, I. 175, SBIERA, P. 133) vb. IV.

ZBÂRNÂÍ, pers. 3 zbấrnâie, vb. IV. Intranz. 1. A produce sunetul caracteristic „zbârn”; a bâzâi. 2. (Despre vânt) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Din zbârn.

ZBÎRNĂÍ vb. IV. v. zbîrnîi.

zbârnâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zbấrnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá; conj. prez. 3 să zbấrnâie

zbârnâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zbârnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá

ZBÂRNÂÍ vb. 1. v. bâzâi. 2. v. țârâi. 3. v. vibra.

ZBÂRNÂÍ vb. v. fluiera, șuiera, vâjâi, vui.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. ~ 4. Tranz. A agita un lichid, a clătina vasul în care se găsește un lichid. (din zbârn, asemănător cu slovac. brnêti, ngr. svurnáo datorită originii expresive comune)

A ZBÂRNÂÍ zbârnâi intranz. 1) A produce un sunet asemănător celui de obiecte în vibrație; a face „zbârn-zbârn”. 2) (despre vânt) A produce un zgomot ascuțit și continuu; a vâjâi; a fluiera; a șuiera. 3) (despre sonerie, telefon etc.) A produce un sunet semnalizator. 4) fig. rar (despre persoane) A-și exprima nemulțumirea bodogănind. /zbârn + suf. ~âi

sbârnăì v. 1. a face un sgomot surd, vorbind de albine; 2. a sbura, vorbind de săgeți: sbârnăe coarda din arcu-i AL. [Onomatopee (v. sbârn)].

zbî́rnîĭ, a -í v. intr. (vsl. *brĭnetĭ, de unde și rut. breniti, pol. brnieć, ceh. brnĕti, a bîzîi, a zbîrnîi. [Bern. 1, 95]. Cp. și cu bîrcîĭ). Fac zbîrn, vorbind de insectele marĭ, de coarde maĭ groase întinse ș. a. Telefoanele zbîrnîĭe, țîrîĭe (sună) mereŭ. Fig. A-țĭ zbîrnîi urechile, a fi bolnav de urechĭ, a ți se părea că tot auzĭ zbîrn (V. țiuĭ). V. tr. Fac să zbîrnîĭe: băĭețiĭ îșĭ zbîrnîĭaŭ zmeĭele. – Rar și bîrnîĭ. V. vibrez, bîzîĭ.

zbîrnîi vb. v. FLUIERA. ȘUIERA. VÎJÎI. VUI.

ZBÎRNÎI vb. 1. a bîzîi, a zîzîi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vîjîi. (Albinele ~.) 2. a suna, a țîrîi. (~ soneria, telefonul.) 3. a vibra. (~ coarda unui instrument muzical.)

a-i zbârnâi găoacea expr. (er. – d. femei) a se excita.