zbughi definitie

12 definiții pentru zbughi

ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1.
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1.
ZBUCHÍ vb. IV v. zbughi.
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a fugi repede și pe neașteptate; a o lua deodată la fugă; a o șterge. Sări în lături, jucîndu-se, cu urechile drepte în sus și o zbughi iarăși îndărăt, în desiș. DUMITRIU, N. 148. O luă tiptil pe sub dumbravă, apoi o zbughi în fugă spre bordeie. SADOVEANU, P. M. 222. Abia intră în scorbură, că veverița se repezi. Ciocănitoarea voi s-o zbughească afară, dar veverița o prinse de coadă. GÎRLEANU, L. 14. Nu puteam pricepe unde dispărea el în timpul recreației: întotdeauna o zbughea pe poartă cu cîțiva tovarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 380. (La imper., uneori cu valoare de interjecție) Zbughi-o = hai, repede, șterge-o. Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete, la pădure. ȘEZ. XII 111. – Variantă: zbuchí (CARAGIALE, N. S. 57) vb. IV.
ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă. ◊ (La imper., cu valoare de interj.) Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete! (ȘEZ.) – Din zbughi1.
zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă
zbughí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbugheáscă
ZBUGHÍ vb. (fig.) a o șterge. (A ~t-o imediat de acolo.)
A ZBUGHÍ ~ésc tranz.: A o ~ a pleca grăbit și pe neobservate; a o șterge. /Din zbughi
sbughì v. a apuca repede fuga: voì s’o sbughiască ISP. [Slav. SŬBEGNÕTI, a o lua la fugă].
zbughésc v. tr. (ung. buggyanni, a țîșni de-odată, bugyogni, a clocoti, a izvorî). Fam. A o zbughi, a o șterge, a fugi, a dispărea pe neașteptate: băĭețiĭ aŭ zbughit-o la scăldat. Zbughĭ-o (îld. zbughește-o), șterge-o, fugĭ, du-te! – Și intr. fără o.
ZBUGHI vb. (fig.) a o șterge. (A ~t-o imediat de acolo.)

zbughi dex

Intrare: zbughi (vb.)
zbuchi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
zbughi 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb