zar¹ sn [At: BOLLIAC, O. 280 / Pl: ~uri / E: tc zar] 1 Cub mic de os (sau de lemn, de material plastic etc.), pe fațetele căruia sunt imprimate puncte de la unu la șase, care se folosește la anumite jocuri de noroc, prin aruncare Si: (arg) babaroase (1), (înv) coțcă (1), (rar) prăval, (reg) prăvălic, (îvr) prăvălici. 2 (Pex; lpl) Joc de noroc care se joacă cu zaruri (1). 3 (Îs) ~ de învârtit Ruletă. 4 (Îe) ~urile au fost aruncate Decizia a fost luată. 5 (Fam; îs) A juca ~uri A juca barbut. 6 Piesă cubică de metal care face parte din elementele războiului de țesut.

ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

ZAR¹, zaruri, s. n. 1. Cub mic, avînd pe fiecare dintre fețele lui imprimate un număr de puncte (de la unu la șase) și folosit la anumite jocuri de noroc. Zarurile începură din nou să cadă. CĂLINESCU, E. O. I 22. Ne trăgea atîtea... nuiele la palmă cîte cădeau din zarurile – lui de os. I. BOTEZ, ȘC. 35. Am găsit două zaruri de chihlimbar. BOLLIAC, O. 280. 2. Joc de noroc la care se folosesc zaruri (1). Altădată s-a așezat cu ei la zaruri și, pierzînd toți banii, a spus iarăși lui tat-su c-a fost furat. PAS, Z. I 166. Numele acestui demon era Teut; zice că el ar fi născocit mai întîi numerile și socoteala și geometria și astronomia, ba și șahul, zațul. La ODOBESCU, S. I 188.

ZAR¹, zaruri, s. n. Mic cub (de os) care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc. – Tc. zar.

zar s. n., pl. záruri

zar (la joc, la ușă) s. n., pl. záruri

ZAR s. (rar) prăval, (reg.) prăvălic, prăvălici, (înv.) coțcă, (arg.) babaros. (~ folosit la diverse jocuri.)

zar (-ruri), s. n. – Cub mic de os cu puncte imprimate pe fiecare față. – Mr. zare, megl. zar. Tc. zar, din per. zar (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζάρι, alb., bg. zar., v. it. zara, arab. az zar › sp. azar.

ZAR ~uri n. 1) Cub mic (din os, din material plastic etc.), având imprimate pe fiecare față un număr de puncte (de la 1 la 6), folosit la anumite jocuri de noroc. 2) la pl. Joc de noroc în care se folosesc asemenea cuburi. /<turc. zar

zar m. cub de joc: jocul în zari. [Turc. ZAR].

1) zar n., pl. urĭ (turc. pers. zar, zar; alb. bg. zar, ngr. zári; it. zara, și [d. ar. az-zar] azzardo, sp. azar, fr. hasard). Mic cub de aruncat la joc. V. arșic, coțcă, madă.

ZAR s. (rar) prăval, (reg.) prăvălic, prăvălici, (înv.) coțcă, (arg.) babaros. (~ folosit la diverse jocuri.)

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie să treacă acest râu în fruntea armatei pe care o comanda. Indică o decizie irevocabilă, luată după îndelungi ezitări.

a pica la zar expr. (fig.) a face cinste, a plăti consumația cuiva într-un local.

a-i tăia (cuiva) zarurile expr. (fig.) a dejuca intențiile cuiva.

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.