zalóc sn vz zălog

ZĂLÓG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

ZĂLÓG¹ s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi

zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge

zălóg s. m. / zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi / zăloáge

ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.

ZĂLÓG³, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)

zălóg (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).

amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].

ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.