VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea odinioară în Principatele romîne pentru fiecare cap de vită. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.

văcărít s. n.

văcărít s. n.

VĂCĂRÍT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ul era o dare percepută pe cap de vită.)

VĂCĂRÍT n. (mai ales în Moldova medievală) Dare pentru vite (plătită în bani). /vacă + suf. ~ărit

văcărit n. dare pe vitele cornute (dela 10 parale până la 66 de fiecare vită): birul cel mai greu, scornit în 1579 de Iancu Vodă Sasul, Domnul Moldovei, fu desființat de Const. Vodă Racoviță în 1763.

văcărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir în banĭ pe vacĭ, boĭ și caĭ (orĭ din zece vite una). Era biru cel maĭ greŭ, scornit în 1579 de Ĭancu Sasu, domnu Moldoveĭ.

VĂCĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ era o dare percepută pe cap de vită.)