VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

vârtejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vârtejeáscă

VÂRTEJÍ vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

A SE VÂRTEJÍ mă ~ésc intranz. v. A SE ÎNVÂRTEJI. /Din. vârtej

A VÂRTEJÍ ~ésc tranz. v. A ÎNVÂRTEJI. /Din vârtej