vlăstărí vb., ind. prez. 3 sg. vlăstăréște

vlăstărí, pers. 3 sg. vlăstăréște, vb. IV (pop.) 1. a răsări, a încolți, a da lăstari, a înfrunzi. 2. (fig.) a germina, a se naște din...

vlăstărì v. 1. a da vlăstar, a înfrunzi; 2. fig. a germina, a se naște din: cugetări ce vlăstăresc în traiul vânătorului OD.

vlăstărésc v. intr. (d. vlăstar). Daŭ vlăstarĭ, încolțesc, răsar: trunchĭu tăĭat vlăstărește. – Și lăst-.