VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce vezicule pe piele; vezicant. – Din fr. vésicatoire.

VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj. Vezicant. – Din fr. vésicatoire.

VEZICĂTOÁRE, vezicători, s. f. Nume dat diferitelor substanțe care produc bășicarea pielii și care se folosesc ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. (Atestat în forma vizicatorie) Cîtă frică aveai atuncea, cînd numai o vizicatorie voiem a-ți pune. DRĂGHICI, R. 115. – Variantă: (învechit) vizicatórie, vizicatorii, s. f.

VIZICATÓRIE s. f. v. vezicătoare.

VEZICĂTOÁRE, vezicători, s. f. Substanță care produce bășicarea pielii și care se folosește ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. – După fr. vésicatoire.

vezicatór1 adj. m., pl. vezicatóri; f. sg. și pl. vezicatoáre

vezicatór2 s. n., pl. vezicatoáre

vezicatór adj. m., pl. vezicatóri; f. sg. și pl. vezicatoáre

vezicatór s. n., pl. vezicatoáre

VEZICATÓR adj. vezicant. (Substanță ~oare.)

VEZICATÓR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].

VEZICATÓR, -OÁRE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire)

VEZICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) v. VEZICANT. /<fr. vésicatoire

VEZICATÓR2 ~i m. Medicament care provoacă apariția unor vezicule pe piele. /<fr. vésicatoire

vezicătoare f. blastru ce produce bășici pe piele (= fr. vésicatoire).

*vezicatoáre și -ătoáre f., pl. orĭ (fr. vésicatoire, „care face să se beșice pelea”, d. lat. vesicare, „a se unfla”, care vine d. vesica, „beșică”. V. beșică). Med. Emplastru care face să se beșice pelea. – Curat rom. ar fi beșicătoare.

VEZICATOR adj. vezicant. (Substanță ~.)