venetic definitie

10 definiții pentru venetic

VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, s. m., s. f. I. S. m. și f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche monedă venețiană de aur, care a circulat în trecut și în Țările Române. (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venétikos, (II) și tc. venedik.
VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, subst. I. S. m. și f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche monedă venețiană din aur, care a circulat în trecut și în țările românești. ◊ (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venétikos, (II) și tc. venedik.
VENETÍC1, venetici, s. m. (Învechit) Monedă venețiană de aur (care a circulat în trecut și în țările romînești). V. ducat1. Tot galbeni și venetici. Tot de douăzeci și cinci Să-mpărțească la voinici. MAT. FOLK. 175. Soliman se bucura, Bani-n poală-i numera, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici Și vro trei de venetici. ALECSANDRI, P. P. 135. ◊ (Adjectival) Covorul pe care stau mirii la cununie era semănat cu galbini venetici. ODOBESCU, S.A. 93. Măi voinice, voinicele, le-ți tăiușul de plăsele... Că se primblă pe potici Trei desagi de irmilici Și de galbini venetici. ALECSANDRI, P. II 51. Căpătîiul tău O să-ți fie, zău, Numai burdușele Cu aur în ele, Galbeni venetici Mai mari decît cinci. PĂSCULESCU, L. P. 289. – Variantă: vinetíc (MAT. FOLK., 175) s. m.
VINETÍC s. m. v. venetic.
venetíc s. m., pl. venetíci
venetíc s. m., pl. venetíci
venetíc (-că), adj. – 1. (Înv.) Venețian, din Veneția. – 2. (S. m.) Ducat venețian. – 3. Străin, persoană venită din altă parte. – Mr. venetic. Mgr. βενετιϰος (Densusianu, Rom., XXXIII, 288), cf. tc. venedik, alb. venetik, sl. venedikŭ, ceh. venátky (Miklosich, Fremdw., 77). Este dubletul lui venețian, adj., din it. veneziano. – Der. veneție (var. vineție), s. f. (străinătate).
VENETÍC2 ~ci m. înv. Monedă de aur venețiană, cu circulație și în alte regiuni. /<ngr. venétikos
venetic a. od. venețian (vorbind în special de monede): covorul era semănat cu galbeni venetici OD. ║ m. 1. galben de Veneția (în valoare de cinci lei vechi): sau că-i l’oiu cumpăra de trei ori cu venetici, venetici de câte cinci POP.; 2. azi, străin (în sens rău): un venetic pripășit în țara Moldovei AL. [Vechiu-rom. Venetic, Venețian («țara Moreii ce o țineau Veneticii», Neculcea) = gr. bizantin VENETIKÓS, venețian: de unde, apoi, străin (cf. litfă)].
venetíc, -ă s. (turc. Venetik, -dik, Veneția, Venedikli, Venețian, adică „străin”, d. ngr. venetikos, venețian. V. vînăt. Cp. cu liftă. L. V. Venețian. Azĭ. Iron. Străin, pripășit: Jidaniĭ îs veneticĭ. S. m. Vechĭ. Galben venețian (5 leĭ vechĭ). Adj. Galbenĭ veneticĭ. V. găgăuț, turlac; pămîntean.

venetic dex

Intrare: venetic (monedă)
vinetic substantiv masculin
venetic 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin