VARIÁBILĂ, variabile, s. f. (Mat.) Cantitate care ia succesiv diferite valori în cursul unui calcul.

variábilă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variábilei; pl. variábile

VARIABILĂ INDEPENDÉNTĂ s. (MAT.) argument.

VARIÁBIL, – Ă adj. 1. Care variază, care are (mici) schimbări; schimbător. 2. (Mat.) Mărimi (sau cantități) variabile = mărimi (sau cantități) care își pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite constante. // s.f. (Mat.) Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantități ale unei mulțimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. ♦ (Statist.) Caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variable, lat. variabilis].

VARIÁBIL, -Ă I. adj. 1. care variază; schimbător. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă. 2. (mat.) care variază² (I, 2). II. s f. 1. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. 3. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. (< fr. variable, lat. variabilis)

VARIÁBILĂ ~e f. mat. Mărime care poate căpăta diferite valori numerice. ◊ ~ independentă variabilă a cărei valoare se poate schimba indiferent de valorile altei mărimi. /<lat. variabilis, fr. variable

*variábil, -ă adj. (lat. variabilis). Schimbăcĭos, care variază: om, timp variabil. Gram. Care-șĭ schimbă sufixu: cuvînt variabil. S. f. Mat. Mărime care poate trece pin toate stările, cuprinse orĭ nu între anumite limite. Adv. În mod variabil.