VALȚ¹, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze.

VALȚ¹, valțuri, s. n. Mașină sau instalație formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispuși paralel și având rotire inversă unul față de celălalt, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze.

VALȚ², valțuri, s. n. Mașină formată din una sau din mai multe perechi de cilindri grei, dispuși paralel, cu axele orizontale, și care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită presiune asupra unor materiale (sfărîmîndu-le, netezindu-le, presîndu-le etc.). ◊ Cilindru. încep să joace valțurile de oțel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subțire. SAHIA, N. 33. ♦ Mandrin pentru lărgit țevi, găuri în fier etc.

valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri

valț (tehn.) s. n., pl. válțuri

VALȚ s. v. dorn.

VALȚ s.n. 1. Cilindru. 2. Mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc. [< germ. Walze].

VALȚ s. n. 1. cilindru. 2. mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc. (< germ. Walze)

valț (-țuri), s. n. – Sul, cilindru, mai ales al mașinii tipografice. Germ. Walze.

*valț n., pl. urĭ (germ. walzer. V. vals). Cilindru care, la o mașină tipografică, unge literele cu cerneală.

valț s. v. DORN.