VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina.

VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina.

VAGÍN, vagine, s. n. Canal care face legătura între vulvă și uter, la femeie și la femelele mamiferelor.

vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri

vagín s. n., pl. vagíne

VAGÍN s. (ANAT.) (pop.) găoază.

VAGÍN s.n. (Anat.) Canal care face legătura între vulvă și uter. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. vagin, cf. lat. vagina – teacă].

VAGÍN¹ s. n. canal care face legătura între vulvă și uter. (< fr. vagin, lat. vagina)

VAGIN s. (ANAT.) (pop.) găoază.

VULVĂ, prin. ext. VAGIN aia, amoc, bâzdâc, biboanță, bijboacă, bijboc, bubă, carambă, carburator, căpușă, ceașcă, chil, chisea, clopoțel, corcodușă, crăpătură, creastă, creața, crin, crizantemă, Cucaracia, fagure, floacă, floarea-soarelui, fofoloancă, gaură, găoază, ghioc, ghiocel, gomej, jucărie, Lola, Lolita, margaretă, mej, mingeacă, mioriță, mitră, moluscă, muscă, mușețel, neagra, omidă, păsărică, păstaie, pițiroancă, pizdă, prapure, pricomigdală, punct fix, punct nevralgic / nostalgic, pupăză, puță, savarină, scoică, scoică cu păr, socoteală, strâmtoare, tarabă, târtiță, țurcă, umflătură, vangă, zambilică, zgaibă.