VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc.

VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc.

VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. (în trecut; și în forma vătăjesc) De vătaf, care aparține vătafului. Regula risirea de cheltuieli, venituri, cu totul o lăsase pe seama vătăjească. NEGRUZZI, S. II 235. – Variantă: vătăjésc, -eáscă adj.

vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști

vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști

VĂTĂȘÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vătafi; de vătaf. /vătaf + suf. ~esc

vătăjesc v. ce ține de vătaf: glume vătăjești AL.

1) vătăjésc, -eáscă adj. (din pluralu vătojĭ). Mold. De vătaf (de Țiganĭ). Fig. Ordinar: glume vătăjeștĭ. – În Munt. -jésc și -șésc.