Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru văratic

VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.
VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.
VĂRÁTEC, -Ă adj. v. văratic2.
VĂRÁTIC2, -Ă, văratici, -e, adj. De vară; de vară timpurie. Avionul a trebuit să meargă pe deasupra norilor, într-o lumină de soare văratic. SAHIA, U.R.S.S. 219. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85. ♦ (Despre plante, fructe) Care se dezvoltă, se coace vara; devreme, timpuriu. Era într-o zi dis-de-dimineață spre sfîrșitul lui august... cînd merele văratice cad de pe ramuri. GALACTION, O. I 321. Numai la dînsul și încă la vro două locuri din sat era cîte un cireș văratic, care se cocea-pălea de duminica mare. CREANGĂ, O. A. 56. – Variantă: vărátec, -ă (DRAGOMIR, P. 53, EMINESCU, N. 47) adj.
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
vărátic adj. m., pl. vărátici; f. sg. vărátică, pl. vărátice
VĂRÁTIC adj. v. timpuriu.
Văratic ≠ iernatic
VĂRÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de vară; caracteristic verii. Soare ~. 2) (despre fructe, legume) Care se coace devreme. Mere ~ce. Pătlăgele ~ce. /vară + suf. ~atic
văratic a. de vară: umplu aerul văratic de mireasmă și ninsoare EM. ║ n. locul unde vitele pasc vara și plata pentru pășunatul lor.
vărátic (est) și -ec (vest), adj. (d. vară 1). De vară: strugurĭ văraticĭ. S. n., pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pășunatuluĭ în acest loc.
VĂRATIC adj. precoce, timpuriu, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pîrgav, pîrgaviț. (Mere ~.)
vărátec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. ♦ (top.) Văratec, mlaștină situată în Munții Lăpușului, la 1.300 m alt., în apropierea Vf. Văratec (Timur, 2007: 33); Văratec, vf. (1.357 m) în Munții Lăpușului. – Cf. văratic (< vară + suf. -atic) (Scriban, DEX, MDA).
vărátec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. Văratec, vârf (1358 m.) în M-ții Lăpușului. – Din vară + -tec.

văratic definitie

văratic dex

Intrare: văratic (adj.)
văratec adjectiv
văratic 1 adj. adjectiv