UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.

UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.

UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Tocit, degradat, deteriorat prin folosire îndelungată. Elena Lipan se uită... la scaunele cu plușul uzat. C. PETRESCU, C. V. 226. ♦ Fig. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Stors de vlagă, slăbit, obosit. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naștere, cu ochii lor uzați, cu mîinile lor prelungi și uscate. C. PETRESCU, C. V. 11.

UZÁT adj. 1. v. deteriorat. 2. v. ponosit. 3. v. vechi. 4. v. zdrențuit. 5. prăpădit, rupt, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 6. rupt, (înv.) spart. (Încălțăminte ~.)

UZÁT, -Ă adj. Tocit, deteriorat (prin folosire îndelungată). ♦ (Fig.; despre oameni) Consumat, epuizat, slăbit. [< uza].

uzat a. 1. stricat de multă întrebuințare: haină uzată; 2. slăbit de vârstă, de boală; 3. fig. comun, banal: mijloc uzat.

*uzát, -ă adj. (d. a uza; fr. usé). Stricat, tocit, deteriorat de mult uz orĭ de timp: haĭne uzate. Fig. Trecut, slăbit, consumat: om uzat. Comun, banal: mijloace uzate.

UZAT adj. 1. degradat, deteriorat, învechit, stricat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, tocit. (Rochie ~.) 3. folosit, purtat, vechi. (Vînzător de haine ~.) 4. găurit, rupt, sfîșiat, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu haine ~.) 5. prăpădit, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 6. rupt, (înv.) spart. (Încălțăminte ~.)