Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru urlup

URLÚP2, urlupi, s. m. (Mai ales la pl.) Prună închircită și uscată înainte de a ajunge la maturitate, din cauza unei ciuperci parazite.
hurl├║p/url├║p (reg.) s. m., pl. hurl├║pi/url├║pi
url├║p2 s. m. v. hurl├║p
hurl├║p s. m., pl. hurl├║pi
url├║p s. m., pl. url├║pi
URLÚP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.
hurlúp s.m. (reg.) prună tânără degenerată din cauza unei ciuperci; gurlup, chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc, birtoc, alișoi, cocoș.
urlúp (hurlúp), s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) prune tinere necoapte, cu gust acrișor.
hurlup m. Tr. V. urlup.
urlup m. pl. prune tinere necoapte, cu gust acrișor. [Tr. hurlup: origină necunoscută].
hurl├║p m. (var. din hurlub, hulub. Cp. cu coco╚Ö, hurlup). Vest. Mold. sud. Prun─â deformat─â de c─şuperca parazit─â exoascus (or─ş taphrina) pruni ╚Öi care are aer ├«n locu s├«mburelu─ş, e acri╚Öoar─â ╚Öi de un gust pl─âcut. ÔÇô ├Än Arg. Olt. gurlup, ├«n Ban. Meh. gulup, golup, golop. A─şurea ghirtoc, p├«rtoc, chirla┼şc─â, coco╚Ö, coco╚Öel. V. col╚Ťar.
URLUP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.
hurl├║p, hurlupi, s.m. ÔÇô (reg.) Prune care nu se coc, se usuc─â ├«n pom sau cad pe jos (ALRRM, 1971: 457; Rozavlea, Dragomire╚Öti, S─âcel, Vi╚Öeu). ÔÇô Et. nec. (MDA).
hurl├║p, -i, s.m. ÔÇô Prune care nu se coc, se usuc─â ├«n pom sau cad pe jos (ALR 1971: 457; Rozavlea, Dragomire╚Öti, S─âcel, Vi╚Öeu). ÔÇô Et. nec. (MDA).

Urlup dex online | sinonim

Urlup definitie

Intrare: urlup (prun─â)
hurlup substantiv masculin
urlup 1 s.m. substantiv masculin