22 definiții pentru ușor
UȘÓR1, ușori,
s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [
Var.:
usciór, ușciór s. m.] –
Lat. osteolum. UȘÓR1, ușori,
s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [
Var.:
usciór, ușciór s. m.] –
Lat. osteolum. UȘÓR3, ușori,
s. m. Fiecare dintre cei doi stîlpi verticali de care se prind (direct sau prin intermediul unui toc) canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau (rar) ale ferestrei. Răzimîndu-se de ușorul ușii, își trase una după alta, repede, încălțămintele de împrumut. SADOVEANU, O. VII 149. Nu se mai cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori. CREANGĂ, P. 255. Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. – Variante:
usciór (V. ROM. septembrie 1953, 181, CAMIL PETRESCU, O. II 470),
ușciór (REBREANU, P. S. 162),
uștiór (PAMFILE, I. C. 29),
ușchiór (SLAVICI, N. II 177)
s. m. UȘÓR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stâlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.) UȘÓR3 ~i m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină ușa; parte laterală a tocului unei uși. /<lat. osteolum uscior m. stâlp de care e prinsă ușa: cu sgomot sare poarta din vechii ei usciori EM. [Lat. OSTIOLUM].
1) ușór (est) și
ușcĭór (vest) m. (lat. ostiolum, pop. *ustiólum, dim. d. ostium, ustium, ușă; it. usciuolo, pv. ussol, pg. ixó). Laturile verticale ale cadruluĭ ușiĭ orĭ ferestreĭ: stătea rezemat de ușor. V.
prag și
toc 1. ușúr și
ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. ’üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (
ușur). Uĭum. V.
alîm. UȘOR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stîlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.) ușór, ușori, s.m. – (reg.) Stâlp vertical de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu, 1990: 65; Rogoz). – Lat. osteolum „portiță” (Scriban, DEX, MDA). ușór, -i, s.m. – Stâlpi verticali de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu 1990: 65; Rogoz). – Lat. ostiolum „portiță” (cf. Cipariu, Pușcariu, DEX).
Ușor dex online | sinonim
Ușor definitie
Intrare: ușor (stâlp)
uștior substantiv masculin
ușcior substantiv masculin
ușchior substantiv masculin
ușor 2 s.m. substantiv masculin