ușor definitie

22 definiții pentru ușor

USCIÓR s. m. v. ușor1.
UȘCIÓR s. m. v. ușor1.
UȘÓR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum.
USCIÓR s. m. v. ușor1.
UȘCIÓR s. m. v. ușor1.
UȘÓR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum.
USCIÓR s. m. v. ușor3.
UȘCHIÓR s. m. v. ușor3.
UȘCIÓR s. m. v. ușor3.
UȘÓR3, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stîlpi verticali de care se prind (direct sau prin intermediul unui toc) canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau (rar) ale ferestrei. Răzimîndu-se de ușorul ușii, își trase una după alta, repede, încălțămintele de împrumut. SADOVEANU, O. VII 149. Nu se mai cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori. CREANGĂ, P. 255. Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. – Variante: usciór (V. ROM. septembrie 1953, 181, CAMIL PETRESCU, O. II 470), ușciór (REBREANU, P. S. 162), uștiór (PAMFILE, I. C. 29), ușchiór (SLAVICI, N. II 177) s. m.
UȘTIÓR s. m. v. ușor3.
ușór2 s. m., pl. ușóri
ușór s. m., pl. ușóri
UȘÓR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stâlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.)
UȘÓR3 ~i m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină ușa; parte laterală a tocului unei uși. /<lat. osteolum
uscior m. stâlp de care e prinsă ușa: cu sgomot sare poarta din vechii ei usciori EM. [Lat. OSTIOLUM].
ușcĭór, V. ușor 1.
1) ușór (est) și ușcĭór (vest) m. (lat. ostiolum, pop. *ustiólum, dim. d. ostium, ustium, ușă; it. usciuolo, pv. ussol, pg. ixó). Laturile verticale ale cadruluĭ ușiĭ orĭ ferestreĭ: stătea rezemat de ușor. V. prag și toc 1.
ușúr și ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. ’üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (ușur). Uĭum. V. alîm.
OR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stîlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.)
ușór, ușori, s.m. – (reg.) Stâlp vertical de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu, 1990: 65; Rogoz). – Lat. osteolum „portiță” (Scriban, DEX, MDA).
ușór, -i, s.m. – Stâlpi verticali de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu 1990: 65; Rogoz). – Lat. ostiolum „portiță” (cf. Cipariu, Pușcariu, DEX).

ușor dex

Intrare: ușor (stâlp)
uștior substantiv masculin
ușcior substantiv masculin
uscior adjectiv masculin
ușchior substantiv masculin
ușor 2 s.m. substantiv masculin