TÚȘĂ², s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.

TUȘĂ², tuși, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.

TÚȘĂ¹ s. f. (Familiar) Mătușă.

túșă (mătușă) s. f., art. túșa, g.-d. art. túșii

TÚȘĂ s. v. mătușă, tanti.

tușă f. prescurtare familiară din mătușă.

mătúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (rus. mátuška, mămucă, d. matĭ, mamă. D. rom. vine rut. matuša, mătușă. Uniĭ îl derivă d. lat. ámita cu sufixu -ușă, ceĭa ce e greŭ!). Sora tatăluĭ saŭ a mameĭ. Epitet respectuos uneĭ femeĭ maĭ bătrîne, maĭ ales în popor (V. păpușă). – Fam. tușă: tușa Marina.

túșă, V. mătușă.

tușă s. v. CLAPĂ. MĂTUȘĂ. TANTI.

tușă, tuși s. f. mătușă