TRÂNDĂVÍT s. n. Trândăvie. – V. trândăvi.

TRÂNDĂVÍT s. n. (Rar) Trândăvie. – V. trândăvi.

TRÎNDĂVÍT1 s. n. (Rar) Trîndăvire, trîndăvie. Te mai oprea temerea că mama și tata au să creadă că nu vrei să muncești, că te-ai învățat cu trindăvitul. PAS, Z. I 267.

TRÎNDĂVÍT2, -Ă, trîndăviți, -te, adj. (Rar) Trîndav, leneș, moleșit. Întîlnindu-te, mi-am zis: Acest haiduc o să-ntreacă trîndăvita boierime. HASDEU, R. V. 123.

TRÂNDĂVÍT2, -Ă, trândăviți, -te, adj. (Rar) Trândav, leneș, moleșit. – V. trândăvi.

trândăvít s. n.

trândăvít s. n.

TRÂNDĂVÍT s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.

trîndăvit s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.